Bine aţi venit
Unul dintre cele mai triste lucruri din zilele noastre ce nu pandeste la toate colturile este neglijenta, dar nu oricare si nu orice fel de neglijenta cea a celor care ne-au crescut pe noi, care i-au crescut pe parintii nostri, a batranilor.
Un varstnic resprezinta o istorie vie, a unui drum batut de incercari, de lacrimi, de greutati, o carte care descrie nu numai o viata, ci generatii intregi care traiesc prin ea. Asemenea lor multe carti sunt ingrijite, dar si mai multe parasite pe rafturile vechi ale unei biblioteci si date uitarii. Putem regasi asemenea biblioteci oriunde, denumindu-le aziluri sau centre sociale, iar cartile… nelipsite si ele, fiecare cu povestea ei neterminata. Ceea ce este trist, e faptul ca in zilele noastre nimeni nu se prea sinchiseste sa citeasca sau sa invete, la urma urmei “cine are carte are parte” Comunitatea orasului nostrum gazduieste o astfel de institutie, in care suflete trecute prin tumultul si incercarile vietii, si-au gasit oarecum linistea, insa nu neaparat cea sufleteasca. Fiecare dintre ele, zilnic dau cate o pagina inapoi din jurnalul vietii lor incercand sa reconstruiasca anumite momente alaturi de cei dragi pe care i-au pierdut déjà sau de care s-au pierdut.
Multe sau putine pagini asteapta sa fie scrise cu zambete de fericire sau doar pur si simplu cu monotonia vietii. Deseori regasesti ,adancita intr-un fotoliu, silueta unui bunic conturata de razele de lumina ce-I spala obrajii. O silueta cu ochii goi la coltul carora lacrimile se desprind usor si isi urmeaza drumul adancind ridurile cu fiecare z ice trece. Privind pe geam, amintiri alaturi de familie i se deruleaza in fata precum un film, ca cele vazute la TV. alaturi de ceilalti colegi.
Durerea si mahnirea li se citesc pe fetele locuitorilor . Lipsa celor dragi isi spune cuvantul in toate activitatile pe care le depun, insa fotografiile cu ei sunt nelipsite din ramele puse pe perete sau pe masuta de langa patul in care dorm. Zilnic intrebari sunt adresate persoanelor din imagini, intrebari fara raspuns, lucruri le sunt povestite si reamintite incercand sa se creeze un dialorg imaginar ce intr-o zi ar putea devein real.
In ajunul sarbatorilor atmosfera capata o alta amploare atunci cand carti postale sunt primate insemn ca inca nu au fost uitati sau cand un chip nou isi face aparitia pe usa azilului fiind nepoata sau nepotul cuiva. Astfel paginile se completeaza incetul cu incetul, toti angajatorii incercand sa adauge file noi in fiecare carte.
