Concluzii
Prin realizarea acestui proiect noi am încercat să arătăm că îmbătrânirea activă se referă la contribuţia adusă de persoanele mai în vârstă societăţii, nu strict prin rolul lor pe piaţa muncii ci prin intermediul activităţilor de voluntariat şi al implicării în viaţa propriei familii şi comunităţi. Promovarea îmbătrânirii active înseamnă şi încurajarea unui grad mai ridicat de sănătate în rândul persoanelor vârstnice, prin aplicarea măsurilor necesare pentru conservarea capacităţii acestora de a trăi independent şi autonom, prin crearea unui mediu de viaţă prietenos şi prin oferirea oportunităţilor de dezvoltare personală.
Îmbătrânirea populaţiei atrage, inevitabil, şi îmbătrânirea forţei de muncă, ceea ce presupune o adaptare economică, a pieţii muncii şi a condiţiilor locului de muncă la aceste schimbări. Vârstnicii sunt o resursă valoroasă pentru societate ,de aceea ar trebui să rămână în câmpul muncii să-şi împărtăşească experienţa îndelungată, să joace în continuare un rol activ în societate şi să ducă o viaţă cât mai sănătoasă şi împlinită.
Aceste obiective pot fi atinse tocmai prin solidaritatea dintre generaţii, prin sprijinul reciproc şi cooperarea între persoane de vârste diferite, astfel încât fiecare să îşi îndeplinească rolul în cadrul progresului social şi al dezvoltării economice, în conformitate cu nevoile şi posibilităţile sale. Întrucât vârstnicii reprezintă o categorie tot mai numeroasă a populaţiei europene, necesitatea revizuirii politicilor sociale nu mai poate fi negată.
De asemenea ar trebui susţinută promovarea unui stil de viaţă independent, prin cresterea gradului de accesibilitate a vârstnicilor la servicii publice sau mijloace de transport în comun sau prin asigurarea unor servicii de calitate pentru îngrijire la domiciliu, pentru a respecta drepturile şi demnitatea oricărei persoane vârstnice.
